Cabana Postăvarul a fost prima clădire din staţiunea Poiana Braşov.
Înfloritoare în perioada interbelică, cabana a avut o decădere în timpul comunismului. Acum, turiştii vin din nou, cu mare drag, să petreacă
aici clipe de neuitat
Între 2 aprilie 1881 şi 7 octombrie 1883, în Masivul Postăvarul, numit în germană Schuler (elev), s-a construit Schulerhütte – Cabana Schuler – cel mai vechi adăpost montan în funcţiune din România. Elevii Liceului Johannes Honterus, înfiinţat în 1541, obişnuiau să vină aici în excursii, în luna august a fiecărui an, se distrau şi organizau jocuri. Acest obicei a durat aproape 200 de ani, până în 1716, astfel că s-ar putea spune că elevii liceului braşovean au fost primii turişti care vizitau Poiana Braşov.
Siebenbürgische Karpaten Verein – SKV – în româneşte „Asociaţia Carpatină Ardeleană”, înfiinţată în 1880 la Sibiu, şi care avea şi o filială la Braşov (înfiinţată în 1881), a construit două drumuri spre Vârful Postăvarul: „Drumul roşu“, care porneşte de la actuala „Capra Neagră“ şi „Drumul albastru“, care porneşte de pe Tâmpa, peste Creasta Krukur. Aproape de capătul acestor drumuri, în 1883, SKV a construit actuala cabană Postăvarul, extinsă în 1891. În 1903 a fost construit aşa numitul Pavilion, iar în 1907 a mai apărut şi o anexă gospodarească.
Cabana Postavarul din statiunea Poiana Brasov
a fost prima construcţie din Poiana Braşov, astfel că poate fi considerată piatra de temelie a actualei staţiuni montane. Doar câteva şuri de fân, împrăştiate pe toată suprafaţa de la poalele muntelui, mai existau la acea vreme în Poiană.
Cu toate acestea, şeful SKV din 1918, doctor Gustav Philippi, s-a dovedit un vizionar şi a anticipat că „în scurt timp Braşovul va fi vizitat de mult mai multă lume.(…) Scopul asociaţiei noastre este deschiderea munţilor prin amenajarea şi darea în folosinţă a drumurilor şi prin construirea de cabane”. Într-adevăr, în 1924 avea să apară în Poiană Cabana Hohenheim, care acum este Hotel Ruia, proprietatea fostului fotbalist Adrian Ilie. După aceasta, construcţiile s-au înmulţit foarte mult şi chiar şi în ultimii ani s-a construit mult în Poiana Braşov, devenită, între timp, cea mai căutată staţiune montană din România.
Sporturile – în special cele de iarnă – au făcut ca staţiunea să se extindă, însă cabana a rămas un reper pentru Poiana Braşov, mai ales după ce Mihail Sebastian a publicat o frumoasă poveste de dragoste în romanul „Accidentul”, a cărui acţiune se petrece în mare parte chiar la Cabana Postăvarul. Ruia avea să marcheze începutul unei perioade febrile pentru dezvoltatori în Poiana Braşov, deoarece, curând, au aparut si alte clădiri în viitoarea staţiune. În 1924 „Turcu-Căpăţână“, lângă Ruia, apoi mai multe case particulare mai mici, chiar câteva vile şi Cabana Cercetaşilor.
Pe Postăvarul s-a construit în anii ´30 cabana fabricii de avioane IAR (cabana Cristianul Mare). Două noi pârtii de coborâre erau disponibile: aşa numita pârtie de pe valea cu stâlpii de telefon (astăzi Pârtia Sulinar), pentru schiorii avansaţi şi o pârtie familială, peste Krukur şi Drester spre Poiană, prelungită apoi cu „Drumul lui Gust“ până în oraş.
Cărămizile, cărate cu rucsacul
În 1931, la o jumătate de secol de la înfiinţarea secţiei braşovene a SKV, municipalitatea de atunci a donat asociaţiei terenurile pe care erau situate cabanele şi cele din jurul acestora. Astfel, doi ani mai târziu, cabana s-a putut extinde din nou, mai ales că numărul oaspeţilor era din ce în ce mai mare.
Cu această ocazie au fost adăugate două sali de mese, un bar, o garderobă pentru schiuri şi o cameră pentru ceruit schiurile. Efortul pentru extindere a fost unul apreciabil, dacă ţinem cont de faptul că zeci de mii de cărămizi au fost cărate din oraş, de către voluntari, cu rucsacul! În 1935 a avut loc la Braşov cea de a 54-a adunare generală a SKV, ocazie cu care a fost sfinţită „cabana cea nouă”, la data de 1 septembrie 1935, de către primpreotul Dr. Konrad Möckel şi i s-a conferit numele „Julius Römer-Hütte“, după merituosul membru de onoare, Dr. Julius Römer.
Extinderea cabanei a condus la un aflux de turişti, în special braşoveni, care veneau ziua să schieze şi seara să petreacă aşa cum numai la o cabană se obişnuieşte, cu cântece de munte şi alte activităţi distractive. Încă de pe atunci, oaspeţii cabanei erau ca o mare familie şi nu îşi făceau probleme că nu vor găsi unde să doarmă, deoarece se făceau toate eforturile ca toată lumea să poată înnopta la cabană. Cele două pârtii care existau în acea perioadă erau mai mult decât suficiente pentru iubitorii schiului, astfel că Poiana, în special în zona Cabanei Postăvarul, începea să fie o staţiune cu o viaţă tumultuoasă.
Cabana Postavarul trece in proprietatea ont
După zeci de ani de înflorire, a urmat cea mai tristă perioadă din viaţa cabanei. În 1945, aceasta a fost naţionalizată şi a trecut în proprietatea Oficiului Naţional de Turism, care făcea parte din Ministerul Propagandei. ONT a preluat toate cabanele SKV şi, în loc să profite de aşa o moştenire, luată cu forţa, a neglijat-o şi a lăsat-o să se deprecieze. A urmat o jumătate de secol în care cabana a găzduit sute de mii de turişti, degradându-se lent, fără reparaţiile mult necesare, doar cârpită şi vopsită în câteva rânduri.
Desfiinţată în perioada comunistă, SKV a renăscut şi, între primele preocupări, s-a numărat recuperarea cabanei de la SC Poiana Braşov SA. Abia în aprilie 2004 a reuşit asociaţia să reintre în posesia cabanei şi să înceapă refacerea atât a construcţiei, cât şi a atmosferei care îi făcea pe braşoveni şi pe turişti, în perioada interbelică, să fie atraşi de acest loc ca de un magnet. Mai întâi, Mihai Sârbu, iar, apoi, Rolf Truetsch şi familia acestuia au redat cabanei strălucirea de altădată şi chiar mai mult.
SURSA: adevarul.ro
